POEZII de Ion Cireasa

Te-am cerut Destin
şi cerul mi te-a dăruit,
în taină ,femeie de iubit;
ca o zână ...şi-a iubirii arşiţă
şi-ai cernut, iubito,
peste sufletul meu
clipe sublime şi cântece suave...

Dar prea multe nopţi de iarnă
eu ti-am fost prea rece
şi-n sloiuri de gheaţă
ţi-am cuprins ninsoarea
de iubire

Insa, în primăvara asta,
preafrumoaso,
cu focul dragostei tu mă aprinzi
şi din sloiuri topite
plouă peste inima mea
cu iubirea ta
si ploaia mă inundă...
(...şi mi-e bine,şi mi-e bine…)

Şi-acum, cu rugă fierbinte,
aş vrea ca surâsul tău,
în nopţi de primăvară, să mă-nsenineze...
şi buzele dulce să ţi le sărute
frumosu-mi prinţ-de-floare!

(...iar ploaia de iubire să ne-mbete,
când seva curgea-va din muguri!)
…………………………………….
Cuferele cu bogăţiile de şoapte
nu vor mai fi închise!
ca doar ochii tăi…

Când eu te vreau cuminte
tu m-asculţi, iubito,
şi mă treci prin văi de timp
iar tristeţea ţi-e senină !

Când eu te vreau tandră,
tu mă mângâi în vis...
pe pleoape dulce mă săruţi
şi cu şoapte mă alinţi
şi-mi chemi îngerii aproape

Când eu te vreau fierbinte
tu nu mă cauţi prin gânduri
dar mă găseşti printre rânduri
iar cuvintele tale m-aprind...
că doar numai tu mă ştii
din ploile de păpădii
şi te-ai ascuns în suflet de sihastru
de când Soarele era albastru…

Iar eu rătăceam prin labirint,
înfruntând fulgere şi vânt,
căutând dezlegare pentru-o taină...!

Când eu te vreau sfântă,
clipele tale să fie curate
ca lacrima de înger!
(...ce rătăceşte-n noapte...
sărutându-ţi sufletul,
sânii şi-apoi surâsul…!)
Şi-atunci vei şti mereu
când eu te vreau…

După haosul existenţei
de zi cu zi, de la o vreme,
nopţile albe-mi sunt poveri
şi cu greu mă dezlipesc
de cifre, formule şi scheme
şi mai greu de culori

(şi nicidecum de-un gând sidefiu !)

şi-mi lăcrimează un ochi vineţiu
văzând că Luna nu-mi mai este zână
iar stelele stau să cadă
cu cerul peste mine

Dar, spre dimineaţă, mă liniştesc...
când în minte-mi răsună
glasuri de creaturi ciudate
ce se hrănesc din clipele altora
şi-aud cum plâng cuvintele;
întoarse, răsucite, sugrumate
doar pentru că din gândurile unora
trebuie să răsară ceva...

(...si care, arătat către soare,
e musai să crezi
că vezi nuanţele luminii...)

Şi mă liniştesc... de tot
şi mă-ntristez pe loc,
când, la răsăritul meu de soare,
văd că verdele nu mai este chiar verde...
şi că poate fi-nlocuit ,c-un fel de  gri,
cu prea multă uşurinţă
……………………………………….
Doar aşa, în sfârşit,
mi-am dres glasul ruginit...
(de ,,necuvinte’’... de dragoste...!)

şi-acum trilul Păsării-albastre
îţi va plăcea şi-n noapte...
chiar dacă ecou i-a fost,
poate, vântul…!

Nu mai vreau
iubitei să-i şoptesc
pe sâni, pe umeri, pe pleoape
(cuvinte a mirare...!),
când la schitu-mi de smaralde
roiesc ereţi în cercuri
cercând să prindă-n gheare
cuvinte şchioape sau semne...

(...decât de mii de ori
pentru fiecare clipă
de dulce-mbrăţişare
cu desăvârşita-mi taină...!)

Dar,când semnele-s din ceruri
şi cuvintele legate au fost mesaje clare,
doar Domnul le mai dezlipeşte...
iar tăcerile-s pentru tine,
oricând vei fi cu picurii sub gene
iubind un tandru Soare!

Tu să ştii...să nu mă cauţi,
nici nu m-ai găsi,
împinsă de ispite,
căci eu vin la tine
aşa cum ai vrea să-ţi fiu;
cu parfum de-albastru,
cu patimi sfinte de sihastru
şi purtând cu drag
gândurile toate
numai pentru tine, iubito!

Se-ntâmplă, cu sau fără minune,
ca soarele să-mbrăţişeze ploaia...
şi peste dealuri şi noiane cu flori
s-apară un frumos curcubeu!

Ce-ar fi,ubito,
de-ai vrea şi tu,
când eu îţi voi fi Soare
tu să-mi fii Ploaie magica...
şi cu nuanţele din zare
să ne pictăm sufletele!

şi-n toate dimineţile,
în picurii de rouă,
să ne strălucească
frumoase curcubeie
de dragoste!
………………………………..
După străluciri repetate,
Soarele-şi va găsi rostul firesc,
chiar dacă tu te faci că Plouă...!

Sigur te va cuprinde-n braţe,
de mai vrei o Lună nouă
ce va uimi ,cu-a ei  frumuseţe,
lumea şi cerul!

Mare mi-e uimirea,
când cu strălucirea ta
ajung în al nouălea cer!

Dar nu mi-acopăr ochii
şi te privesc în taină...
şi văd cum anii,
lunile şi zilele
de singurătate s-au scurs...
(si suntem doar noi doi!)

Timpul, s-a oprit!
Uite, suntem aşa de-aproape...
că de-ai întinde mâna
mi-ai atinge cerul, iubito!

În Cartea sfanta,
vad ca ne este cuprinsă vremea
cu tot ce va urma şi-n veacuri!

Între ziduri de visuri trăim, zburăm,
visăm împreună !
(şi ne suntem mărginire!)

.....................................................
Pe ţărmul mării de iubire
ne-ntâlnim zi de zi, seară de seară
şi nisipul tot e-al nostru...
doar sărutul se destramă-n zori !

(însă, în adâncul nopţii,iubito,
rămânem tot amândoi,mereu... visand!)

.........................................
şi frumoasa din Lună
ce aşteaptă să ne vină,
ne surade!!

Te ştiu de multă vreme...
de când ninsorile şi vântul
ne troieniseră visele,iubito,
şi te simt dintotdeauna...
(dar nu aveai ochii plânşi...
şi nici buzele arse...!)
deşi cu raze de soare
te-mbrăţişasem toată
şi zi de zi,
cu zâmbete şi foc de inimă,
îţi sărutam sufletul!

Şi azi…cu câtă dragoste tu arzi!

Oare va fi de-ajuns
ca în fiecare dimineaţă
să te cuprind în braţe
şi cu rouă magica, de drag,
să te ating...
(...şi dorinţele să-ţi sting...?!)

Nu,nu  mai vreau să-mi plângi aiurea...
şi lacrimi de ne-mpliniri să-ţi înece glasul!

In abis de visuri,iubito,
as vrea să-ţi tot pierzi iubirea...
De vrei ,opresc zborul !
dar visele ne vor arde...
de se va topi, cu noi,
şi cerul…

Dă-mi mâna ta,
să simt că te am
şi să fugim cât mai departe
printre stele...
(eu şi tu iubindu-ne...
zâne şi luceferi îndrăgostind!)

Şi, de-ai vrea,
Luna ţi-aş aduce-o pătrată
şi Soarele, de-ai fi a mea,
l-aş răsări... în noapte!

M-aş tot ascunde, doar în joacă,
sub un nor şi-n ploaia magică
aş dansa când tu m-ai căuta...
(...cu şoapte iubire cerşindu-mi...!)

Şi ca să mă vezi, iute
ţi-aş arunca cu bulgări
peste tapsane
şi de pe ramuri înflorite
te-aş stropi cu rouă!

Iar tu...tu să m-alinţi cu rost,
iubita mea, când ploaia
de drag se va scurge...
şi eu să mă uit de tot...
când tu ,neştiindu-te,
în suspine te vei pierde
(prin tot verdele din ceruri...
frematandu-mi...!)

...................................
Îţi sunt, de mă iei
în taina nopţilor tale,
cântec şoptit,
fior de plăceri...
visul ce te-adoarme
şi Lumina-ti din zori!
........................................................
Când tu mă vei avea...
în palma ta, uşor,
să m-aşezi petală cu petală
şi-n clipe de singurătate
să te-acoperi cu mine toată!
(veşmânt să-ţi fiu,
Lumină şi-n noapte!)