Gândul de azi ,
un pic mai înseninat decât cel ieri,
mă ia de mână…şi mă ţine strâns,
nerăbdător,de parcă s-ar teme
să nu-l vadă cel de mâine !,
şi-ar vrea să mi-arate
ce ,de la un timp,tot caut…
Dar , fie ce-o fi,eu nu-l mai cred !
pantru că- ,ntotdeauna , toate gândurile
au încercat să mi-arate calea şi locul
pe unde mi-am rătăcit ,
de multe ori ,paşii…
căutând adevărul
şi iubirea
Insă ,astăzi nu-l mai vreau
şi nu-mi mai trebuie …
(gândul de-abia trecut
şi nici pe cel de mâine
nu-l mai aştept.. !)
căci mi-am aflat singur
rostul şi-mplinirea-mi
şi ,de-aici,de peste tot,
peste pământul cald
şi ceru-mi de visare,
iubirea-mi
tot surâde !
…………………………………….
şi-n
cuprinderea-ţi voioasă,
voi
rămâne dulce crăiasă…
cât de mult şi cat timpul
îmi va permite !
îmi va permite !
