Un zbor lin către al nouălea cer aş vrea să am
de-acum mă las uşor în voia sorţii
şi-mi arunc de pe umeri poverile inutile
îngenuncheat
fiind
în
faţa icoanelor din vis
fac plecăciuni adânci şi-s tare-ngândurat...
gândind de cum va fi şi cum voi fi pe-acolo
mă tot rog întruna ca să-mi fie zborul cât mai lin
fac plecăciuni adânci şi-s tare-ngândurat...
gândind de cum va fi şi cum voi fi pe-acolo
mă tot rog întruna ca să-mi fie zborul cât mai lin
şi mă-nchin cu evlavie şi plec şi zbor frumos !
(nici nu-mi iau reper de-ntors
fie ce-o fi !!!)
Nimicul mă atrage
şi mă fascinează peste măsură
de las acum sub negura uitării
cerurile ce-au fost ale mele
şi toate câte m-au ispitit cândva
fără să privesc în urmă
întind
aripi şi mă tot duc către Nimicul Divin-
Cerul de-al nouălea ! format doar din puncte…
fin cernute şi alese după multiple integrări
şi-njumătăţiri
repetate
din
toate cele ale existenţei-
forme de tot felul ce-au fost
deodată cu mine… trăiri
pe-acest Pământ ! )
mă-nclin să zbor
cât mai adânc…ciudate stări mă-ncearcă
atunci când mă ispitesc iele
să mai rămân un pic …
poate-poate că lumea se-ndreaptă îmi spun ele
însa eu nu mai cred în minuni
şi-mi iau avânt…
şi tot plec !
acolo să ajung aş vrea
înconjurat doar de splendori să fiu
acolo unde Universul se-aşează-n armonie
într-un final să fim nemuritori -
cei şi cele din puncte asemenea rămaşi dupa selectie...
puncte atrase-ntre ele prin legături imense de
afinitate
pentru-o veşnicie fiindu-ne aproape...
pe cercuri de sublim valsând
Intru Iubire sublimă !
0 comentarii: