Un zbor lin către al nouălea cer aş vrea să am 
de-acum mă las uşor în voia sorţii
şi-mi arunc de pe umeri poverile inutile
îngenuncheat fiind

în faţa icoanelor din vis 
fac plecăciuni adânci şi-s tare-ngândurat...
gândind de cum va fi şi cum voi fi  pe-acolo 
mă tot rog întruna ca să-mi fie zborul cât mai lin
şi mă-nchin cu evlavie şi plec şi zbor frumos !

(nici nu-mi iau reper de-ntors 
fie ce-o fi !!!)

Nimicul mă atrage
şi mă fascinează peste măsură
de las acum sub negura uitării
cerurile ce-au fost ale mele
şi toate câte m-au ispitit cândva
fără să privesc în urmă

întind aripi  şi mă tot duc către Nimicul Divin-
Cerul de-al nouălea ! format doar din puncte…
fin cernute şi alese după multiple integrări
şi-njumătăţiri repetate
din toate cele ale existenţei-
forme de tot felul ce-au fost
deodată cu mine… trăiri
pe-acest Pământ ! )

mă-nclin să zbor 
cât mai adânc…ciudate stări mă-ncearcă
atunci când mă ispitesc iele
să mai rămân un pic …
poate-poate că lumea se-ndreaptă îmi spun ele
însa eu nu mai cred în minuni
şi-mi iau avânt…
şi tot plec !

acolo să ajung aş vrea
înconjurat doar de splendori să fiu
acolo unde Universul se-aşează-n armonie
într-un final să fim  nemuritori -
cei şi cele din puncte asemenea rămaşi dupa selectie...
puncte atrase-ntre ele prin legături imense de afinitate
pentru-o veşnicie fiindu-ne aproape...
pe cercuri de sublim valsând
Intru Iubire sublimă !




This entry was posted on 6/19/2015 04:51:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: