Fără să-ţi fiu,
ştiu că mă urăşti…
şi gândul meu cel mai rău ,
deşi ar fi şi cel mai bun !
tot timpul mă-ncearcă
să-ţi fiu un mare killer…
de sentimente
ucigător !
dar, al meu suflet ,
(cel mai bun din lume !)
nu mă lasă nicio clipă
să te văd suferind…
şi-n hohote de plâns,
amestecate cu surâs,
plângându-mi !
însă,pentru-a ta linişte,
învăluită-n mult fior,
ţi-aduc în dar a mea inimă...
mare
cât o mare iubire
şi mult
prea nebună...
de prea mult dor
de tine !
de prea mult dor
de tine !
(toată sfâşiată
de-atâta lipsa de tine !
de-atâta lipsa de tine !
bătându-mi
aiurea ritmul stărilor,
când
iubirea-ţi imi tot cântă
un cânt
îmbietor...
doar pentru
mine !)
şi te rog să faci ,cum tu
vei şti mai bine,iubire,
ca să mi-o repari...
de prea multă
dragoste
de tine!