POEZII de Ion Cireasa

Nu mai vreau
iubitei să-i şoptesc
pe sâni, pe umeri, pe pleoape
(cuvinte a mirare...!),
când la schitu-mi de smaralde
roiesc ereţi în cercuri
cercând să prindă-n gheare
cuvinte şchioape sau semne...

(...decât de mii de ori
pentru fiecare clipă
de dulce-mbrăţişare
cu desăvârşita-mi taină...!)

Dar,când semnele-s din ceruri
şi cuvintele legate au fost mesaje clare,
doar Domnul le mai dezlipeşte...
iar tăcerile-s pentru tine,
oricând vei fi cu picurii sub gene
iubind un tandru Soare!

Tu să ştii...să nu mă cauţi,
nici nu m-ai găsi,
împinsă de ispite,
căci eu vin la tine
aşa cum ai vrea să-ţi fiu;
cu parfum de-albastru,
cu patimi sfinte de sihastru
şi purtând cu drag
gândurile toate
numai pentru tine, iubito!

Se-ntâmplă, cu sau fără minune,
ca soarele să-mbrăţişeze ploaia...
şi peste dealuri şi noiane cu flori
s-apară un frumos curcubeu!

Ce-ar fi,ubito,
de-ai vrea şi tu,
când eu îţi voi fi Soare
tu să-mi fii Ploaie magica...
şi cu nuanţele din zare
să ne pictăm sufletele!

şi-n toate dimineţile,
în picurii de rouă,
să ne strălucească
frumoase curcubeie
de dragoste!
………………………………..
După străluciri repetate,
Soarele-şi va găsi rostul firesc,
chiar dacă tu te faci că Plouă...!

Sigur te va cuprinde-n braţe,
de mai vrei o Lună nouă
ce va uimi ,cu-a ei  frumuseţe,
lumea şi cerul!

Mare mi-e uimirea,
când cu strălucirea ta
ajung în al nouălea cer!

Dar nu mi-acopăr ochii
şi te privesc în taină...
şi văd cum anii,
lunile şi zilele
de singurătate s-au scurs...
(si suntem doar noi doi!)

Timpul, s-a oprit!
Uite, suntem aşa de-aproape...
că de-ai întinde mâna
mi-ai atinge cerul, iubito!

În Cartea sfanta,
vad ca ne este cuprinsă vremea
cu tot ce va urma şi-n veacuri!

Între ziduri de visuri trăim, zburăm,
visăm împreună !
(şi ne suntem mărginire!)

.....................................................
Pe ţărmul mării de iubire
ne-ntâlnim zi de zi, seară de seară
şi nisipul tot e-al nostru...
doar sărutul se destramă-n zori !

(însă, în adâncul nopţii,iubito,
rămânem tot amândoi,mereu... visand!)

.........................................
şi frumoasa din Lună
ce aşteaptă să ne vină,
ne surade!!

Te ştiu de multă vreme...
de când ninsorile şi vântul
ne troieniseră visele,iubito,
şi te simt dintotdeauna...
(dar nu aveai ochii plânşi...
şi nici buzele arse...!)
deşi cu raze de soare
te-mbrăţişasem toată
şi zi de zi,
cu zâmbete şi foc de inimă,
îţi sărutam sufletul!

Şi azi…cu câtă dragoste tu arzi!

Oare va fi de-ajuns
ca în fiecare dimineaţă
să te cuprind în braţe
şi cu rouă magica, de drag,
să te ating...
(...şi dorinţele să-ţi sting...?!)

Nu,nu  mai vreau să-mi plângi aiurea...
şi lacrimi de ne-mpliniri să-ţi înece glasul!

In abis de visuri,iubito,
as vrea să-ţi tot pierzi iubirea...
De vrei ,opresc zborul !
dar visele ne vor arde...
de se va topi, cu noi,
şi cerul…

Dă-mi mâna ta,
să simt că te am
şi să fugim cât mai departe
printre stele...
(eu şi tu iubindu-ne...
zâne şi luceferi îndrăgostind!)

Şi, de-ai vrea,
Luna ţi-aş aduce-o pătrată
şi Soarele, de-ai fi a mea,
l-aş răsări... în noapte!

M-aş tot ascunde, doar în joacă,
sub un nor şi-n ploaia magică
aş dansa când tu m-ai căuta...
(...cu şoapte iubire cerşindu-mi...!)

Şi ca să mă vezi, iute
ţi-aş arunca cu bulgări
peste tapsane
şi de pe ramuri înflorite
te-aş stropi cu rouă!

Iar tu...tu să m-alinţi cu rost,
iubita mea, când ploaia
de drag se va scurge...
şi eu să mă uit de tot...
când tu ,neştiindu-te,
în suspine te vei pierde
(prin tot verdele din ceruri...
frematandu-mi...!)

...................................
Îţi sunt, de mă iei
în taina nopţilor tale,
cântec şoptit,
fior de plăceri...
visul ce te-adoarme
şi Lumina-ti din zori!
........................................................
Când tu mă vei avea...
în palma ta, uşor,
să m-aşezi petală cu petală
şi-n clipe de singurătate
să te-acoperi cu mine toată!
(veşmânt să-ţi fiu,
Lumină şi-n noapte!)

Când tu nu eşti,
îngerii-mi plâng...
iar peste sufletul meu
se-aşeaz-o piatră grea
Vino, te rog, mereu,
într-un pelerinaj de cuvinte
în sufletul meu
şi lasă-ţi aici însemnate
dorinţele, durerea...
şi parfumul de iubire!

Şi-acum, când primăvara-i frumoasă
cu ramuri de iubire înflorite
şi când Soarele o vrea mireasă,
ca eu să te am iubită
şi cu vraja să te-atrag,
cu Lumină sfântă
înalţ rugă fierbinte
pentru noi, suflet drag!
.............................................................
Cu raze de soare am cuprins
un trup de floare sidefiu
şi-a fost semn, de-nţeles... că ştiu,
că Tu Pasăre-albastră
mi-ai cântat la fereastră

Şi-un glas viu de menestrel
îţi va şopti-n curând
o chemare dulce
la un joc cu fluturi...
în poiana plină cu soare!

................................................
(să-i aşezăm uşor pe ramuri...
printre brânduşe mai uituce...!)

Din flori de primăvară,
ale naturii prinţese,
cu drag alese
pentru tine iubito
şi cu raze de soare
împletite cu vise şi speranţe,
aş vrea să fac o coroniţă
şi să ţi-o aşez pe frunte.

Sub aura-ţi divină,
prin cântece şi descântece
(de mine spuse...pe-altarul iubirii!)
de la zâne ştiute,
de focul dragostei aprinşi, cu sârg
sau domol adâncind
în spume de seve
ramul aflat în pârg,
cu mugurii-ti zvâcnind
sedusă de atingeri cu şoapte...
înrourate,
însorite
îţi vor înflori
visele,
speranţele !

Şi din această primăvară,
din coroniţă desfăcute
îngerii să-ţi dăruiască
înflorite în dorinţe împlinite
visele,
speranţele...
(şi un cald senin de verde...
după care ploaia se va pierde!)
…………………………………..
Eu ţi-am aprins, iubito,
încă un felinar de ceară
acum, când tu, trecând
într-o nouă primăvară,
m-ai topit arzând...
şi merele aflate-n pârg
cu palma-mi fină
ti le-am mângâiat...
rătăcind…!

De primăvară cucerit
Soarele s-a gătit
cu straie de sărbătoare;
pe cap şi-a pus frunze şi flori
şi cămaşa şi-a pictat...
ca un fecior
ce mândru-i dus
la horă-n sat.

Oamenii-s fericiţi
şi dau fuga la ogoare…
iar către cer
suie triluri de păsări
şi se-ntorc cu îngeri

Albă, cu petale ninsă,
ca o mătase fină
întinsă peste tot pământul,
cu îngeraşi ce poartă-n braţe flori,
tu, primăvară,
arăţi ca o mireasă!

Pe unde treci
sunt numai cântece
şi alai de mare nuntă
Pământul şi Luna
îţi sunt naşii
oamenii nuntaşii
iar Soarele iubire
vrea să-ţi fie mire!
…………………………………
De Soare copleşit
vântul şuieră-nnebunit
la margine de lume…
şi va muri pesemne...de ciuda!