POEZII de Ion Cireasa

Mă las dus, uşor, de vreo idee
Şi încerc să merg până la capăt.
Gândesc că-n ea stă ascuns cu lacăt,
Vreun răspuns tainic, ţinut cu cheie.

Zile-n şir şi nopţi de nelinişte
Îl caut în stânga şi-n dreapta,
Rătăcind prin minte, şi îndată
Recitesc şi cărţile uitate.

Dintr-o scânteie, am acum un foc.
Cu cât îmi pun mai multe întrebări,
Văpaia chiar nu se stinge deloc.
Gaz arunc, prin frământări şi gânduri!

Nervos, iau supărarea din minte
Şi-mi stârnesc cu ea furtună şi nori,
Tunând şi fulgerând, şi-n căutări
Mă pierd şi le arunc încâlcite.

… şi dacă nu aş găsi ieşire
să-mi înving această neputinţă?!
Aş da-o-ncolo şi de ştiinţă
Şi, prea prost, m-aş resemna eu, oare?!

Crezi că aşa aş fi mai fericit:
Să nu ştiu de unde vin şi ce sunt
Şi cu cine mai impart acest Pământ?
Nu, nu vreau! Mai bine-n gânduri rătăcit!