POEZII de Ion Cireasa

Cu zâmbet
de soare,
cu sufletul
doinind,
în taină,
împlinire…
suie triluri de păsări
către cer
şi se-ntorc
cu îngeri!
Tu,
înger de Lumină,
fii,
în întunericul
şi neliniştea
din mine,
o Stea,
şi-atunci,
într-o bună zi,
îmbrăcat în haine
de iubire,
sufletul meu
va licări
şi-Ţi va cânta…
doar Ţie,
iubită Stea!

Autor: Ion Cireaşă

Înalţă-te
şi adie,
alb,
uşor,
puf de păpădie,
gândul meu…
şi mângâie,
în somn,
o superbă
şi albă
orhidee!

Autor: Ion Cireaşă

Din pământ
de flori,
sfânt,
ascuns nouă,
frământat
cu polen de roze
şi picuri de rouă,
învârtit
şi mângâiat
cu sufletul
în palme,
Meşterul
a modelat,
în taină,
o prea frumoasă
balerină.
Uimit
de ce-a făcut,
cu rugă pe buze,
la atingerea-I fină,
El a simţit
că-n trupul de lut
respiră
şi tresare,
zâmbind,
un înger de femeie!

Autor : Ion Cireaşă

Privesc pe geam

Clipa,
o secvenţă
din existenţă,
fila-ntoarsă,
chiar acum trăită,
cu slove de faptă
şi de gânduri scrisă,
irepetabilă,
se rupe
şi cade, virtuală,
cu noi, cu cer, cu ape...
prin fereastra
din clepsidra
timpului meu.

Clipe după clipe,
ninsoare de file
căzută-n universul
în mine închis,
roman prescris
al tainicului destin,
sunt şi-au fost trăiri
şi acum devin
lumi închise-n amintiri.

Amintiri în care,
pentru alţii,
eu pot fi doar clipa
sau, mai târziu,
posibila uitare
iar în ale mele,
cu toate ce-au fost
şi ştiu,
sunt şi actor...
şi spectator,
prin ochii minţii,
privindu-mă din viitor.

Noaptea,
umbră densă,
încet alungată,
ca o negură-n zare
de vânt purtată,
dispare
împinsă de răsărit de soare.

Lumina difuză, dulce,
îmi mângâie pleoapele
ce-mi deschid,
uşor,
ca un boboc o floare,
două globuri magice.

Mă trezesc din întuneric
şi din amorţire
şi scăldat în lumină,
buimac,
zâmbind la nu ştiu cine,
vreau să ştiu de mine.

Încerc să-mi şterg din minte
visele urâte,
ciudate,
născute-n noapte
din gânduri avute
şi simt că-n fiecare zi,
chiar şi lucruri revăzute,
încă puţin învechite
sau peste noapte-nnoite,
mă-ncântă din nou.

Ca o vrajă,
lumina m-atrage
şi-mi deschid larg fereastra
sufletului meu
şi primesc,
de miracol uimit,
încă un răsărit de soare!

Prea multă lumină,
prea multă linişte,
prea lipsit de griji…
Mă-nalţ!
Cobor din univers
şi corpul de lumină
mi se transformă-n lut.
Însufleţit,
cuprins de nostalgie,
învăluit în amintiri,
mă apasă un dor imens
şi mă-ndrept
către Pământ.
Dar,
ajuns aici,
mă-nfior,
căci,
nu văd decât praf şi spini.
Văd ape şi noroi
şi peste tot pustiu.
Şi noaptea mă-nspăimântă,
iar norii când se-adună
mi se face frig
şi mi se face frică.
Îmi amintesc şi cât era de bine:
florile zâmbeau, oamenii dansau,
şi câtă feerie…
câtă armonie…
Şi, dacă totuşi sunt aici,
dă-mi Doamne de la tine,
doar un pic,
să am şi eu un rost:
dă-mi un soare,
dă-mi o lună,
să am şi zi,
să am şi noapte…
Vreau şi câteva din stele…
şi grijile toate…
Şi mai dă-mi pe cineva…
Eva,
parcă se numea!

În înaltul cerului,
sub bolta înstelată,
Luna pare-a fi o lampă atârnată.
La lumina-i clară, fermecată,
eu văd ţinându-se de mână,
stele cu îngeri,
împreună.
Şi-n noapte călăuză,
plecată-i cu mine
şi-i muză!

Luna-i o minune! Cu privirea blândă,
Venită-i din cer prin fereastra rotundă!
Oglindită-n ape ea se scaldă,
Şi-are chip frumos de zână blondă!

De-aş avea o scară mare,
m-aş sui la Lună-n seară!
Să pot, aş vrea,
prin fereastra rotundă,
să păşesc dincolo!
În raiul din ceruri,
printre stele şi îngeri,
aş căuta minunea;
văzută-n ape, când se scaldă,
frumoasa-n chip de zână!

Mă las dus, uşor, de vreo idee
Şi încerc să merg până la capăt.
Gândesc că-n ea stă ascuns cu lacăt,
Vreun răspuns tainic, ţinut cu cheie.

Zile-n şir şi nopţi de nelinişte
Îl caut în stânga şi-n dreapta,
Rătăcind prin minte, şi îndată
Recitesc şi cărţile uitate.

Dintr-o scânteie, am acum un foc.
Cu cât îmi pun mai multe întrebări,
Văpaia chiar nu se stinge deloc.
Gaz arunc, prin frământări şi gânduri!

Nervos, iau supărarea din minte
Şi-mi stârnesc cu ea furtună şi nori,
Tunând şi fulgerând, şi-n căutări
Mă pierd şi le arunc încâlcite.

… şi dacă nu aş găsi ieşire
să-mi înving această neputinţă?!
Aş da-o-ncolo şi de ştiinţă
Şi, prea prost, m-aş resemna eu, oare?!

Crezi că aşa aş fi mai fericit:
Să nu ştiu de unde vin şi ce sunt
Şi cu cine mai impart acest Pământ?
Nu, nu vreau! Mai bine-n gânduri rătăcit!

Join us on http://allgamesonline.org
and play the best flash games online for free.
Here you can have all kind of online games
from strategy games to action games
and more.
Have fun!!!