Intind mâna
şi ridic uşor peste bolta celestă
perdeluţa neagră cu franjuri mov
tivită pe margini cu luciri fantastice

încet-ncet o idee mă ispiteşte
să-ncerc să descopăr tainele nopţii ;
luna-frumoasă lucire-nlăcrămată himeră
ce-mi surâde seducătoare !
printre pragurile catifelate ale nopţii ,
frumoase acolade ating-apoi
răsfirând către margini de cer mătasea fină
înstelată cu mărgeluţe de spume
de mi se ridică a mirare gândul
să văd să pipăi totul
să aflu ce poate fi dincolo…
mă-ntreb şi mă mir !
poate-o gaură neagră descopăr
prin care apune soarele ,
poate  vreo trecere-nspre-o altă lume
sau …poate că adâncul Universului
pot să-l ating...
descifrând şi misterul Facerii lumii !

apoi …
iarăşi ating fin pragurile moi si catifelate
prea rotunjite şi-nrourate splendori
şi implor noaptea să mi se deschidă toata...
după gândul meu prea lacom de cunoaştere 
să se tot muleze
…………………………..
mă ridic uşor …
atingând cu mâna
pragurile
luna
adâncul Universului
şi număr fără de-ncetare toate misterele
ce mi se relevă frumoase…
printre acoladele
noptii tale
zbor !




This entry was posted on 6/21/2015 05:00:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: