De la o vreme,
nu mai surâzi ca altădată
şi gândurile tale stau închise
şi-mi cam joacă feste…
căci niciun licăr de ecou,
la ale mele chemări,
nu se mai ­întoarce

(mă cam laşi uitat
şi-n visare-abandonat…
mult prea ocupată fiind
doar de tine şi de visul tău
şi nicio rostire de-a ta ,
mă-nclin să cred că ,
nu ar mai avea acea magie…
mai sclipitor ţi-e necuvântul !
să-ţi fiu de-acum…
doar o simplă amintire !?)

Dar,să ştii,când uitarea-ţi de mine,
cu timpul, ţi-o voi cuprinde,
atunci şi eu voi fi tot mai mult cu poftă
de-aţi citi chiar şi gândurile ascunse
şi de-aţi rosti,până la capăt,
toate necuvintele
(fără nicio sfială,
fără să te mint nicicum… !)

şi-atunci, toate-ţi cele…
şi câte-n lună
şi câte-n stele,
ţi le voi cunoaşte,
aşa cum le-aş vrea…
de ce nu,
aievea!
………………………………………………………………………………….


This entry was posted on 12/05/2013 11:20:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: