POEZII de Ion Cireasa

Lucire de Stea,
ţie, iubita mea,maine
să-ţi fiu început de zi,
să-ţi fiu miracolul Luminii
şi sângeriul fantastic
al apusului...

Într-o nouă zi,
eu,iubindu-te, să-ţi fiu iarasi
si pentru totdeauna
un nou si frumos
Soare!

Soare-nfocat
apus frumos în taină,
spumă de ploaie magică-n
eden şi cu-arome nebune,
străluciri de curcubeie-n stele,
tomuri de poeme şi, peste toate,
inimi cu tumult nesfărşit de dragoste şi şoapte…
e o dragoste adevărată!

Te-as tot cauta,iubito,sa gustam din toate!
dorul meu de tine e prea nebun
si iubirea chiar nu mă lasă locului...
(...uitat...si departe de tine...!)
bat-o vina!
si e timpul meu prea naucit
de-ale tale splendori...
scurs din clepsidră,odata cu-al tău,
în fiecare secundă!

Tu vino acum...mi se pare firesc
ca, nopţilor tale albe de-atatea visari,
să mă ai lumină!
.................................................
a! era să uit…
să nu-mi pleci tocmai acum,
cand te-am si regasit,
te implor!

Cu mângâieri şi sărut,
cu foşnet de mătăsuri,
cu adieri de aripi
peste nori şi stele,
suflete nemuritoare;
Lucire de Stea
şi Rază de Soare,
sunt împerecheate!

În zbor lumesc,
cântând cu viori de şoapte
peste pleoape-nchise
şi buze-ntredeschise,
murmurânde,
lunecând domol
prin fiori de stropi
de Ploaie magică,
se-alintă-n extaz...
îmbrăţişate!

Prin nisipuri fine,
cu tumult în inimi însetate,
le musteşte iubirea
cu dulci suspine!

Floare de mac,
în mângâierea vântului,
privind tu la margine de câmp
mlădierea fină
a firelor din lan,
cu vrajă,
ai cuprins în petale
roşul dragostei aprins
al Soarelui înfocat

(...de dor şi drag,
pe-altarul de iubire,
pe pânza albă-a înserării
iubita mi te-aşează-ntinsă...!)

şi adorând apusul
ea-şi închide,
uşor,
pleoapele...
cu şoapte şi suspine,
lăsându-te sărutată...
într-un joc fantastic,
în magie de culoare şi lumină,
de Soarele ascuns frumos...
 în taină !

Roză cu picuri de rouă …
catifelată, parfumată,
minune-n verde-negru,
zână te-am visat!

Dansând uşor,
tu întindeai piciorul fin
prin fânul moale
pe sub spuma de mătase,
şi-n mlădierea cu suspine
îmi cântai domol, prelung…
şi mă chemai
să-ţi fiu
un Prinţ de floare

(să te colind...şi cât timp eu pot...
sa  te-ador,prin umbre calde- reci...,
tu să mă petreci...!)

Şi-n vară fierbinte de dor...
gândului tau să-ţi fiu,
ca-ntr-un vis,
dulce cuvânt şi alintare suava...
ca si adierea vântului!

La mare, la soare,
iubito trebuia să ne-ntâlnim!

Când te-am căutat pe ţărmul auriu,
te-am văzut mergând, mergând…
păşind graţios
cu fin picior de balerină
prin umbra ta

Vrăjit de unduirea mătăsii,
ţi-am răsfirat printre degete nisipul...
uşor, peste timpul meu...
şi-n adieri cu şoapte
şi-n spuma de mare-albastră
m-am rătăcit şi eu

Pierduţi de tot,
sărutată de soare,
încă ne căutăm, ne căutăm…

şi-apoi, degeaba-mi spui acum
că mă iubeşti,când tu suspini
şi iară mă vrei
dar nu te găseşti
să mă vezi
cât de mult îţi sunt …
(...aşa drag şi  cu gand frumos...!)

Iubito, dă-mi mâna ta
să simt că te am
şi aş fi tot ce-ai vrea…
Soare-albastru aş străluci,
zâmbindu-ţi seducător
şi aş săruta, suav, cerul tău
cu stele şi visuri rare

Uşor, ca-ntr-un alint...
te-aş cuprinde, apoi aş colinda
în dimineţi de vară pe tăpşane
şi ca un Prinţ de floare
te-aş înveli cu şoapte de petale.

Cu roua fină picurând,
prelinsă din floarea de mac,
m-aş înfoca... şi topit de dragoste,
domol, m-ai apune deplin în taină,
în uitarea de tine
şi de mine…

Înspumat şi catifelat,
m-aş tot răsări...
Soare-albastru ,
din nou să-ţi fiu...!

Suflete pereche,
în acorduri muzicale
pe sunete vibrând,
se unduiesc cântând
sub stropii mării
risipiţi de valuri.

Sărutate de soare,
seduse de uimitoare
pete de culoare,
dansând pe ţărm, în spume...
îşi mângâie nisipul
fin şi rumen,
cu arcuşuri
de şoapte…!