Vad ca si-aievea,
peste marea ta de iubire,
plimbandu-se aiurea,
naluciri cu obraji luciosi
si cu ochi in frunte...

(din care se prelinge seva de lumina!)

Au ganduri lungi si gulerate,
cand sunt necuvinte...
si sunt imbracate cu frac
din foi de nuc!

Si rod din buzele luminii
cu dinti de lapte...
gadiland trupul inmiresmat
al noptii !

Apoi,toate aceste  ciudatenii,
sunt inghitite,
una cate una,
de luna ta hulpava,
iubito,
pana ce marea ta  
se umple de lumina !

Si se electrizeaza...
si fulgera,
si tuna ,
si ploua
infrigurand cerul iubirii...
intr-un clipocit de lunecare,
umplut cu ambra!


This entry was posted on 7/28/2013 10:36:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: