POEZII de Ion Cireasa

Câteodată
mi se face un dor nebun...
înmulţit prea mult
de vremuri fără de tine iubito
si de-abia trecute

Un gând
îmi zâmbeşte
şi-mi umbreşte şi zarea
cu eşarfe de lumini
şi pete de culoare

Mă visez
colindând o floare
respirând dragoste...
mângâind şi luna despletită
ce se oglindeşte-n ape
şi se-alintă
scursă,
prelinsă...
printre pietre-nspumate!

(Un gând de-al tau
îmi zâmbeşte…
şi mă sărută…pe buze!)

În clipocit
ce mă-nfioară
uimitor de plăcut,
deşi luna-mi surâde...
mergând pe jos,
pe ţărmul de dor,
încet
şi cu pasul prelung,
mă adâncesc in visare... în noapte...
(...şi ea mă tot cuprinde...!)
iar eu sunt plecat de tot
către tine,iubito,
sa te caut!