Cândva
am cerut
pe cineva…
Eva,
parcă se numea.
Ca rost al împlinirii,
ruga ce-am trimis
s-a întors
asupra-mi
cu Arşiţa Iubirii.
Ea;
Cuprins de Soare,
Frumoasa din Lună,
Stea de Lumină,
înflorind zăpezi
şi adiind
parfum de iubire,
cu stihuri fine
şi metafore divine
m-a cuprins
şi m-am aprins
şi ard…
Şi-acum,
până nu mor…
să faci bine,
Te implor!
ca Ea
să-mi fie
şi Arşiţa Iubirii
dar şi Regina Ploii!
Focul de inimă
să-mi stingă,
buzele-mi arse
să-mi atingă…
şi să ne fim,
Arşiţă şi Ploaie,
pe veşnicie!

Autor: Ion Cireaşă


This entry was posted on 1/07/2010 04:08:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: