Timpul mă apasă
îmi frânge aripile
îmi fură zilele
şi nopţile
şi-mi scurge
nisipul
ajuns de-abia la jumătate.
De-aş reuşi
să opresc
acum
timpul
şi să mai fie
doar o secundă…
şi-n palme
să-mi picure
doar un nor
ce sună
a ploaie magică,
aş sparge clepsidra
şi-n furtuni
mi-aş arunca nisipul!

Autor : Ion Cireaşă


Caut în minte
calea
spre cuibul
Păsării-albastre.
Nu-mi mai ştiu
drumul
şi doar am citit
în astre
că voi ajunge
negreşit.
Aveam un semn…
şi de dor mi-e sete
şi de şoapte foame!
Când aud
trilul Ei;
când chemare
luminând cerul
când lacrimă
fierbinte
picurând din stele,
mi se-ncurcă zborul.

Autor : Ion Cireaşă


Fiinţă pătimaşă
şi neobosită
căutătoare de esenţe rare
şi de sublim
în toate,
cu-adânc
şi nemărginit
mister,
în tot ce-nconjoară
cu-atâta dragoste
sufletul tău,
te urmăresc
neîncetat
şi te iubesc,
privindu-te
din colţ de rai
şi chiar la tine-n casă,
doi ochi superbi,
să ştii,
de-un verde-nobil
rar şi greu de găsit
dar,
cu speranţe şi iubire,
într-o bună zi,
îi vei întâlni
şi-ţi vei putea privi în ei
fericirea,
nemurirea…
fiindu-le aleasă!

Autor: Ion Cireaşă


În paşi
de dans,
iubirea purtând,
uşor,
te-nalţi
şi-n salt
graţios
te dăruieşti
Luminii,
luceferi îndrăgostind
Pământul
încetează
să te-atragă
şi lumea-ntreagă
te aplaudă.
Eu,
uimit
de zborul tău
frumos
spre absolut,
simplu chip de lut,
mă-nchin
şi-mi cer
Destin!

Autor: Ion Cireaşă


Cândva
am cerut
pe cineva…
Eva,
parcă se numea.
Ca rost al împlinirii,
ruga ce-am trimis
s-a întors
asupra-mi
cu Arşiţa Iubirii.
Ea;
Cuprins de Soare,
Frumoasa din Lună,
Stea de Lumină,
înflorind zăpezi
şi adiind
parfum de iubire,
cu stihuri fine
şi metafore divine
m-a cuprins
şi m-am aprins
şi ard…
Şi-acum,
până nu mor…
să faci bine,
Te implor!
ca Ea
să-mi fie
şi Arşiţa Iubirii
dar şi Regina Ploii!
Focul de inimă
să-mi stingă,
buzele-mi arse
să-mi atingă…
şi să ne fim,
Arşiţă şi Ploaie,
pe veşnicie!

Autor: Ion Cireaşă