POEZII de Ion Cireasa

Gândului meu  febril
i-am pus compresă cu apă rece,
ca să-l răcoresc!
dar cred că-i bolnav saracul de deochi
că prea aiurează...
­îmi spune-ntruna
că-n zbor a-ntâlnit o Ea
şi era despletită,
era toata goală
şi…

Strănută din când în când,
se scoală tot mereu,
un ochi ii lăcrimează
si păşeşte tiptil…
si mă  roagă să-l măsor
ca să-i cumpăr un frac
şi-apoi să-l însor...
cu Ea!

(Belladona... o tot cheama!)

Trebuie să-i fac rost urgent
de-un trusou pentru nunta
şi de-o rochie de mireasă...
pentru Belladona!

Pe dunga de la pistă,
(iară o să vrea sa zboare aiuritul...!)
vrea să-i desenez un decolteu adânc
şi să i-l răsfrâng…pentru-o decolare
fără probleme

Ptiu...ce nerusinat!!

Mai vrea, pe lângă toate,
şi o lună de miere...
ca sa petreaca în zbor,
desigur,cu Ea!
...........................................................
Ce te faci,cu-aşa nebun…
te-aş întreba chiar pe tine,
Belladonna !

Astăzi să nu m-aştepţi…
n-am să-ţi vin, iubito,
aşa cum ţi-am promis!

Sunt plecat hai-hui
prin visele de ieri,
ca şi-al nimănui !

Aş vrea să aflu de ce
încă-mi zvâcneşte-o tâmplă,
să mai ştiu şi cum se-ntâmplă…
de ce gândul nu-mi dă pace
şi de ieri mă tot îndeamnă
să te caut…

(îl cam doare capul !)

Când a exersat zborul
cu aripi lipite cu ceară,
la aterizarea fortata printre stânci,
mă gândesc că s-ar fi lovit…
dar, ce mă deranjează
cel mai mult e că, de-atunci,
vrea să aibe-un rost numai al lui,
un zbor cu aripi adevărate
şi-mi tot repetă ca nebunul:

(Carpe diem !,carpe diem…)

Cred că nu se mai face bine,saracul!
………………………….
Eu ştiu că poti să m-ajuţi ;
fie cu fulgere şi tunete
să-l răcoreşti,
fie cu vorbe dulci…
poate reuşeşti tu
să-l culci!

E foarte uşor
să zbori !

Mi-am închis un pic ochii
şi m-am visat zburând…
Se făcea că-mi împrumutasem aripi...
mi le-am lipit cu ceară
şi-apoi,nerăbdător,
m-am aruncat în gol

Ştiam de zborul lui Icar
dar nu mi-a fost teamă
şi chiar am trecut
pe lângă soare,
să ştii !

Hai,nu rade!

Când m-am trezit din vis
aveam coapsele zgârâiate
iar umerii,gâtul şi obrajii
pătaţi cu ruj…
si buza de jos mi-era muşcată,
sângerândă…

Pe locul unde se-ntâmplase zborul
îmi zvâcnea,ca nebuna,
tâmpla unui gând zălud
ce-mi striga întruna :

Eşti un nebun ,
dacă nu cauti
aripi adevărate
pentr-un zbor prelung…!
Şi cum aş rezista ispitei
când şi mie mi-a plăcut...


……………………………..
M-am gândit,
dac-ai vrea şi tu,
să-ncercăm amândoi…
(tu să vii cu aripile
şi eu să te-nvăţ a zbura…)
ce-ai zice iubito?!

Când va fi să fie
ca fericirea să te caute,
tu,tristeţe,să râzi...
să-mbrăţişezi acea clipă magica
si timpul!

Căci,în curând,
timpul rămas stingher,
te va ruga frumos pe tine
să-i petreci ultimele secunde
într-o clepsidra-nsetată
de dor

Lăsându-l să se scurgă,
lin si cu fior,
tu să-i citeşti poveşti
cu zana din luna...
să-i scrii cu poftă,
clipă după clipă,
stihuri cu trăiri calde
si toate povestindu-i

Totdeauna,
cu drag să-l învălui
şi cu vrajă să-l surprinzi…
mereu făcându-l
să se prelingă usor

Cand va fi sa fie
ca fericirea sa te caute,
ar fi bine să ai pregătit
pământ reavăn
şi-ntr-o cupă de ceară
apă ne-ncepută
(pentru-a-ţi fi cupa
binecuvântată !)

Doar asa ai să poţi să-ţi răsădeşti,
pentru-o veşnicie,timpul ramas...
pentru fericire!

..................................................
Când va fi să fie
ca fericirea să te caute,
să-mbrăţişezi acea clipa magică
şi timpul...
să o scrii în calendare
cu rune a mirare
alături de Colţi-de-fildeş
nelăsaţi vreodată
să zboare anapoda

Deschide-ţi inima şi sufletul
către Lumină,iubito!

Si lasă-mă,te rog,in raiul din tine
să cern iubirea-mi...
cu fulgi albi de vis,
adiind-o!

Cu mii de triluri cântând
şi sub dulci poveri de irişi sclipitori,
ratacindu-ma de dor...
gândurile să-mi renască mai frumoase
şi tot mai pline ca niciodata

Tremurător,în freamăt de plăceri,
în extaz prin eden colindand
viorile din suflete
să ne cânte

....................................................
Lasă-mă ,frumuseţe,
să-ţi sorb nectarul dulce-amărui
şi-apoi să ne-mbătăm
cu picurii de frumuseţi...
cand ne suradem!

De eşti suflet ostenit,
de-atâta zbucium şi dureri…
nu pune la inimă raul
pe care unii ti l-au facut
şi-ti spun ei cum ti-ar fi mai bine...

Urmează-ţi visul!

Doar sufletul tău te cunoaste cu adevarat
si ştie şi cum e mai bine
pentru tine!

Salvează clipele frumoase
şi zâmbetele visului tău,
păstrându-le cu sfintenie
(vremurile-s prea haine !)
pentru-a fi savurate
si-apoi inserate
într-o alta traire sublimă!
şi râzi…
râzi de lumea asta
prea nebună !

.....................................................
Când cerurile vor cadea
unul peste altul,
cu noi în rostogol de patimi,
ne vom prinde de mana,
surazand...
năuciţi de-atata visare,
într-un carusel
de dragoste

Uimitor, roţi de vâltori
şi lujere de flori ,
în vâlvătăi păgâne
vor fi mistuite...

Cu toate visurile amestecându-se,
nu vom mai şti de noi...
si stropi de ploi,
vaiere şi dulci fiori
ne vor invarti roata vietii!

Doar tu ştii ce-nseamnă
mierea prelinsă din cuvinte,
gustul de piersici coapte
al buzelor şoapte…
roua pentru florile-nsetate
şi fiorul unui vals
cantat de violina
din suflet!

Ce-ai zice,Belladonna,
dacă te-aş invita în atelierul meu de pictură

Ar trebui să porţi la mână şi ceasul !
Orice pictură durează cam două-trei ore... 
Când te voi întreba,din când în când,
cum stăm cu timpul,
tu să-mi poţi spune
(cât de mult a trecut…)

Dintr-un tub,intr-o sclipire,
vom turna culoare magica
şi cu elixir de dragoste...
amestecate toate cu fineţe
în tăiş de cuţit şi cu parfum de verde-n penel,
puţin câte puţin, vom face o minune
de tablou

Dac-ai strânge tubul în căuş de palme,
cu mişcări domoale legănundu-ţi pe stinghii de floare
dorul îmbătat de frumuseti,
din zvâcnirea unui braţ,din venulă de tub,
aş arunca jeturi multicolore
pe-o pânză de-nserare…

Într-o visare adâncă
vom picta o lume fantastică
unde dragostea-i sidefie,
soarele-i albastru,
luna-i desfăcută-n două
şi cerurile-s cam nouă…
iar cel puţin zece
ar fi brânduşele mai uituce
sarutandu-mi bratul!
şi-apoi ...

La sfârşit,
tabloul va trebui să mi-l laşi
până a doua zi ca să-l înrămez…
şi dacă-mi vei poza la nesfârşit
s-ar termina şi veacul  nostru
înrămând amândoi
tablouri...
...................................................
Ce-ai zice ,Belladonna,
dacă te-aş invita...!