POEZII de Ion Cireasa

Să nu-mi fii clipa de-apoi...
să nu-mi fii nici amăgire,
să nu-mi fii iubita
din visuri deşarte

Când eu te iubesc acum
şi pentru totdeuna,
tu să-mi fii EU !

Distanţelor nu le voi da
şi nici nu le voi lua
puncte...
nici pentru-a-ndoi clipe,
nici pentru gânduri
nerostite,
nici pentru mirări
şi nici măcar pentru întrebări

(ţie însă,iubita mea,
nefiindu-mi distanţă,
ţi le voi dărui pe toate
suprapuse identic
şi incluse egal...!)

Le voi transforma,de-ai vrea,
în litere-aurite chiar şi pentr-un nume
simplu,frumos şi dulce-amarui...
pe care-l vei purta cu drag
când timpul îţi va fi verzui...
când îmi vei fi aproape
şi-mi vei fi
chiar EU !

Păşind domol
pe scara toamnei ­întârziate,
te voi ţine de mână
iubita mea
şi vei trece uşor,
visând cu ochii deschişi,
spre un tărâm magic,
neştiindu-ţi firea
iar cu palmele
gândurilor tale
vei mângâia
mătasea,
de verde-negru,
ce te-acoperă
şi te-adânceşte
­în noaptea plină de vrajă
Păşind domol,
cântându-mi duios,
rătăcind prin al nouălea cer,
mă vei striga pe nume…
prin eden de visuri,
şi-atunci…
îţi voi săruta
toate gândurile
şi te voi numi ;
EU !

Sunt visul frumos
de sub pleoapele tale,
mângâierea şi sărutul
de pe gâtul tău fin,
de pe sâni, de pe braţe…

Sunt mierea de pe buze
şi din al tău surâs,
şoapte pe la cercei
şi sunt dacă vrei
dulcele fior...
din atingeri
de dragoste

Sunt lucirea vie
ce ţi se prelinge
pe margini de dor,
vaierul domol
ce te-nfioară
şi-arcuş de şoapte
pe strune de suflet
când tu-mi cânţi duios
vibrând a vioară

Suntem, dacă tu vrei,
cartea mereu deschisă ;
o poveste-adevărată
ce n-a mai fost scrisă
şi-n care oricine citeşte
şi retrăieşte dragostea
ce ne leagă pe-amândoi

Suntem pentru totdeauna,
doar împreună , o mare de iubire
la care cei însetaţi, cu mult drag ,
vin să-şi stingă focul de inimă !

De câte ori am vrut să-ţi fiu plecat,
au înflorit salcâmii…
iar tu iubito mi te-ai ascuns în suflet
cu parfum de iubire

De câte ori ţi-am fost plecat,
ca şi Stea a visului meu
te-ai aprins şi mai tare
şi m-ai fascinat
cu-nfocate patimi

De câte ori am vrut să-ţi spun adio,
gândurile triste si încă ne-ntâmplate
tu mi le-ai spălat cu lacrimile-ţi sfinte
şi mi-ai fost cântec de violină
şi minune cu chip de zână

De câte ori voi mai fi plecat
şi voi vrea să-ţi spun adio,
tu să-mi fii parfum de iubire!

Să-mi fii Inger de Lumină,
fior de lacrimă divină,
rostire sublimă şi floarea
de-albastru
ce-mi sărută
necuvântul de adio
pe-altarul nostru
de dragoste !

Voi înălţa gândurile noastre
până-n Ceruri,iubito,
cu zbor de păpădii
şi triluri de păsări mii
voi chema toţi îngerii
şi le voi şopti
ce vor avea de făcut,
când pasul nostru divin
va fi-ntâmplat...
ei vor aprinde pe boltă
mii de candelabre
şi vor aduce zâne,
stele,sori şi menestreli
pentu-o nuntire fantastică
şi o contopire de suflete...
când eu şi tu
vom fi
nedespărţită pereche,
uniţi printr-un etern
legământ de dragoste !

Te caut în fiecare clipă
lăsată de la Dumnezeu!

Prezentul mi-e fierbinte
şi dorul de tine mă arde,
drumul spre tine mi-e-­ncântare
şi fericire iar cântecele tale
mi-s aripi de înger!

Te găsesc de fiecare dată
mai strălucitoare decât soarele
şi mai adevărată decât pământul,
cerul şi întreg universul!

Te vreau,iubito, apă izvorâtă din dulci fiori,
nor cu picuri de rouă magică,
coline-aurii pline de stele
pe-altarul iubirii şi zarea mea...
cu soare-n priviri!

Te am acum dulce surâs de vară,
floare cu parfum de toamnă,
iubire şi sfântă patimă...
si te iubesc
fără-ncetare acum
si pentru totdeauna!

Să-mi fii Eu-zbor curat,
picuri de ploaie magică
şi-adunaţi pe palmele tale
cu străluciri de curcubeu!

Suflet pereche şi nemuritor,
lacrimă vie ce-ţi mângâie
sufletul, gândul…
şi cu toată dragostea
eu să-ţi fiu Tu-iubire adevărată

Si cu parfum de garoafe, floare-aşezată
pe-altarul iubirii cu stropi de ploaie-albastră
şi surâs de mac-aprins de dragoste,iubito,
dulce nesomn şi ruga-mplinită
din taina ce mi-a fost hărăzită!
……………………….
şi-ntotdeauna
să ne fim Eu şiTu
sau Tu şi Eu
si mereu iubire!