A explodat Nimicul
zău îţi zic şi să mă crezi !!!
de-atâta haos
de-atâta nepricepere…
supărat pe lumea asta !
şi-I adun acum punctele…
din formele-I fără fond
punct cu punct adun
şi formez linii şi litere
silabe frumoase rotunjesc
şi-apoi formez un mare necuvânt…
(mare cât toate tristeţile
şi imperfecţiunile lumii mele la un loc)
apoi îl azvârl înspre toate cerurile
cu
tărie îl lovesc
de
toate stelele
ca să
fugă-ngrozite ielele
ce-nnebunesc de cap feciorii
şi toţi spiriduşii
ce bagă-n draci mândrele
de pe la noi
să-i alung…
îl ţip tare
mai-apoi mare
într-o gaură neagră…
să se mire toţi neputincioşii
de prin toate galaxiile
de-aşa grozăvie !
şi să se ducă-nvârtindu-se
pe pustiu cu toate relele !
până ce n-o mai rămânea nimic
din
acest necuvânt anost
în
pana mea
cu
toate adevărurile !
de-acum o să tac o vreme…
până
ce nu voi alege
din
toate punctele Nimicului explodat
doar
pe acelea sidefii
ca să-mi fie ca şi Lumină pentru suflet !
şi pe cele carmin
ca să-mi fie ca şi căldură pentru inimă !
când voi păşi cu graţie
pe o cale bună de urmat…
întru Lumină şi Adevăr !
