De te cuprinde vraja unui răsărit
nu mai poţi să pleci nicicum
dintr-o stare plină de magie
şi-n visare toate ţi se-ntâmplă
numai ca să ţi-aprindă firea

gândurile îţi sunt jucăuşe
şi te poartă pe unde nu-ţi imaginai
de parcă ţi-au fost trăiri mai ieri…
pline de sensuri noi şi de dulci fiori
necuvintele bat cu tărie-n poarta minţii
iar silabele toate dau năvală-nspre ieşire…
şi-atunci larg surâzând
cauţi o cale de rostire !
(căci toate ţi se-nfierbântă de nu mai poţi !)

deschizi deodată porţile visării
şi laşi să curgă liberă exprimarea a tot ce simţi
risipind pe rând sensuri noi de trăire
şi dulci fiori de simţire !
(cum între paranteze azvârli litere-ntr-o doară
şi legi silabele cu noduri de gând
formând cuvântul până la sfârşit…
când mirările dănţuiesc
la-ntâmplare…)
şi-apoi închizi ochii şi visezi
la încă un răsărit
plin de magie !



This entry was posted on 8/14/2014 05:36:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: