Arătându-mă de-ndată
cu raze-mpleticite a fuior
când şi somnul ţi-e mai dulce 
cu-alinturi de iubire
te-aş trezi uşor din amorţire
lună adormită-n miezul zilei !
cerându-ţi şi o-mbrăţişare

te-aş servi pe tavă
cu dulceaţă de cireşe dulci
şi cu-n baton de ciocolată amăruie
apoi te-aş arunca-n spuma mării zănateco
să-ţi răcoreşti  tot dorul...
de soare !

însă te-aş lăsa mai întâi  să-mi dănţuieşti
saltand ca o fecioară zurlie
pe-aleea plină cu maci
să ştiu cum tu m-aştepţi seară de seară
unduindu-ţi lasciv trupul
până dimineaţa…
când îmi pleci !

tocmai când eu răsar cu iubire-nspre tine
din spate privindu-te
şi-acum te-aş tot întreba…
dacă ţi-a plăcut alintul meu
şi dacă mai vin la tine-n miezul zilei
cu dulceaţă de cireşe dulci
şi cu încă un baton 
de ciocolată amăruie…


This entry was posted on 8/24/2014 02:51:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: