Din toate trăirile avute pan-acum,
de la răsărit şi până la apus de vis,
chiar şi cele din tot miezul visării !,
tivite cu migală pe marginea mătăsii
cuvintelor pline de magie ale sinei mele,
până la-nnoptarea-mi din gânduri,
mi-e de nedescris ,încă, doar una

aceea prin care luna-mi va surâde !  
zvâcnind ,din când în când,a dragoste deplină
iar gându-mi de iubire, zănatic şi plin de sine ,
broderie spartă-i va face peste cearcănul nopţii…
(lăsându-mi la vedere şi accesibilă
toată splendoarea-i !)

şi,ca şi-o ultimă dorinţă,
mai am păstrat un singur gând !
de-ar vrea ,să-i pot lăsa
cu-o dulce sărutare şi-un însemn...
peste buzele visării…ca şi semn
că-mi aparţine,doar mie,
şi mi-i o mare
iubire !




This entry was posted on 2/02/2014 12:37:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: