Arătare celestă,
din sfere-nalte coborând,
te-am visat,frumoaso ,
peste cerul meu zburând…
şi cu magie-nconjurându-mi
toate gândurile

că mi-ai rămas-apoi,
cântându-mi cu tril de ciocârlie… 
mie…un biet menestrel,
cântece cu fior de dor
şi de dragoste,
la fereastră

dar,­­vrăjit de-a ta venire,
eu de-abia că mai pot privi
volutele-ţi ample de zbor
şi cum,cu piruete de măiastră ,
tu m-ademeneşti să-ţi vin,
cât mai aproape…
într-un dans
divin


şi-aşa de zănatică
şi-atât de jucăuşă-mi eşti…
că te-aş ruga, Pasăre măiastră,
să-mi spui cum de tu-mi mai vii…
din sfere-nalte coborându-mi
şi de ce tot mai mult tu vrei
a mă vrăji…pe mine...
un simplu muritor!

şi doar-atunci,ca şi un Icar…
chiar de-ar fi să-mi frâng aripile !
prea nebun de visare,
m-aş încumeta să-mi iau zborul
şi să-ţi vin-alături
pe-al tău tărâm…
al Nemuririi !




This entry was posted on 12/02/2013 05:41:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: