Înspre poarta visării
pe unde toate gândurile mele
s-au tot dus…
(spre-o lume de vis !)
şi-au crescut mult…
binecuvântate cu blândeţe
şi scăldate-n Lumină !
frânturi de gânduri mi se-adună
şi se vor repede scrise,
frumos conturate
şi chiar iubite,
ca şi-altădată !

Acum,aş tot duce
­­înspre magica-mi tiparniţă
un gând încă nescris…
ce m-agasează-ntruna
cu-a sa nerăbdare
şi-mi cere Lumină !

L-aş zvârli acolo,aşa,­
într-o doară,în aşteptare…
de-ar fi să piară!
într-o cupă de culegere,
ca pe-un necuvânt…
şi-i chiar anost !
spre-a-i fi alese
slovele-ncâlcite

Si ,cu-n deget fin,
o prea frumoasă zeţăriţă
să le-aşeze pe-o coloană…
cu multă delicateţe,
sclipitoare să fie toate,
ca licuricii magici
din cuvintele
dintr-o idee…
de iubire!





This entry was posted on 12/18/2013 11:29:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: