Prea naiv,
în sinea mea,
mă văd trecând,
ca un vis mult aşteptat …
şi cu-al meu cal nărăvaş,
printre albi nămeţi…
în galop zburând semeţi
câtre tărâmul cu minuni
al zânei mele din poveşti !

Dar, inima-mi bate cu putere,
când porţi de palat mi se deschid….
şi când ea-mi face semn cu ochiul
ca să-i vin cât mai aproape

Ah,de m-ar primi să o colind…
i-aş depăna ,uşor ,câte-un dor
şi-n soba-ncinsă de fior
i-aş arunca ,rând pe rând,
din tolba-mi plină de iubire,
câte-un gând de voie bună
ca să ne fie cald şi bine !

Si ,peste noapte de i-aş sta…
cerşindu-i multe clipe de iubire
i-aş rămâne, de m-ar vrea,
preschimbat într-un frumos coşar
(ca să-i întregesc norocul...
şi să mă tot cheme… !)
să-i curăţ de zgură soba
şi de funingine
tot hornul !



This entry was posted on 12/19/2013 09:02:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: