Uşor atins
de iubirea ce mi-ai promis,
uşor confuz
de dorul ce m-a cuprins,
gândul meu, încet ,se trezeşte…
din somnul de frumuseţe !
şi îşi adună toate clipele
din trecerile sublime
şi din amintirele-mi
frumoase
cu tine

Cu nerăbdare
îşi pune, una după alta ,
toate dorinţele în litere aldine
şi,din frază lungă de visare,
de vâlvătaie de dor mistuit,
mi se naşte o idee…

(ideea de-nălţare înspre tine
şi de-a-mi fi,toată,
doar îmbrăţişare… !)

Gândul meu frumos,
încă ţie nerostit ,
se-nfoaie
uşor,
uşor
şi îşi arată muşchii…
se-ntinde mult prea mult…
de-mi cuprinde toată simţirea
până mă transpune,cu tumult,
într-o lume preaplină
de fantasme…
şi de noi !

Il simt cum mă ia de mână
şi mă plimbă aiurea…prin toate raiurile,
prin nemaivăzute cotloane şi magice labirinturi…
unde  te văd ,(o,preafrumoasă zână !),
numai pe tine !

Si-apoi,
zvâcnind a iubire
şi-a vrere de-mplinire,
cu toate cele fireşti mă-nfioară
până ce trupul mi-e-n călduri…
de mi se face frig !
până ce trupul mi-e-n frisoane…
de mi se face leşin !
de-alinturi,
de plăceri,
de visări…
cu noi
doi

Dar,în subconştient,
îl aud cum te strigă pe nume
şi-l simt mereu aievea
ca o mare întrebare…
ce mă obsedează şi pe mine
până la epuizare !

De-aceea şi eu te-ntreb ;
când o să-mi vii,
când o să-mi fii…
şi focul de inimă
să-mi stingi…
tu, iubito !?


………………………
fiindu-mi ,totdeauna,
numai una !








This entry was posted on 9/16/2013 04:26:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: