Scriind poveşti
despre dragostea adevarata
dintre soare şi lună ,
despre ploaie şi arşiţă,
sau dintre gânduri şi cuvinte
poţi să mergi ,pas cu pas,
dacă  tu vrei, până la capăt
in labirintul visurilor

Nu vei găsi pânze în care vei fi vânată
şi nici colb învechit aşezat peste-amintiri

Zugravul povestilor se va ocupa mereu de renovări
pentru că, dincolo de amintitiri,
acolo in necunoscut,
el doreşte să-şi facă un atelier...
ca să-ţi fie bine totdeauna
si culorile curcubeului
sa-ti fie hrana pentru suflet!

Daca vei pasi...
va trebui să fii despuiată de cuvintele din  trecut,
mai tot timpul de gânduri despletită
şi să mai tunzi,Doamne iarta-ma,
din ierburile aciuate peste maluri de fluviu scurs
din te miri ce intamplare...
să nu mai tragă umezeala sublima
din pământul tău reavăn şi sfânt!

(Să ştii  ca îmi creşte inima de fericire
când văd că eşti atât de iubita!)

Daca te vei rataci 
si inima-ti va da in clocot
de-atâta fierbinţeală si iubire,
de-atâta răsfăţ…
te voi alinta cu fosnet de matasuri
si descântece făcute pentru deochi,
pentru frica de necunoscut
ori pentru teama
de-a te rataci
itr-o lume noua...
iubito!


This entry was posted on 5/31/2011 06:11:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: