În frumuseţea visurilor,
soarele se strecoară
lunecându-şi a mângâiere razele...
in cupa de floare

Apoi,ieşind din corola minunii,
cu luciri diamantine,
ca un dop smuls uşor…
cu razele facute snop,
se-aud pocnituri după pocnituri,
când frumoasa din ierburi
sărută cu poftă soarele...
de câte ori el se-apune
ori răsare
in ochi de floare!

Printre ierburi fine
frângându-şi razele-n plăceri,
cu mult drag
el ii sărută petalele
(cuprins de-nfrigurare!)
cântându-i duios!


This entry was posted on 5/14/2011 11:29:00 a.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: