Cu mult drag eu vin,
clipă după clipă,
în raiul tău de poezii...

(şi de-ar fi sfârşitul cerurilor,
am fi doar noi doi !)

Cu-atingere fină,sfios,
deschid usa apăsand mânerul…
sărut pragurile trecerilor tale
şi mă-nchin cu plecaciune-adanca...
in fata frumuseţii tale divine

Păşesc încrezător dincolo de-nchipuiri,
mângâi tot ce ţi-ating şi fac să răsară
din ochi de vis firicele de fiori

Cu multa duiosie ascult cântecele-ţi sublime
şi inima-mi tresalta când,în toiul nopţii...
ma-ntâlnesc cu luna-ti plina
de iubire !

Tandru îmi întind braţul
şi-mi moi penelul în culori...

Cu multă frenezie trasez linii după linii
şi puncte azvârl pe pânza
de pe şevalet
si visez...
îmbrăţişez totul,
conturand frumuseţile tale,
sărutand cu patima,
iară şi iară,
praguri matasoase
apoi...

 ....................................................
…apăs mânerul uşii…
deschizându-mi calea
spre noi visări...
doar cu tine,
dor!


This entry was posted on 5/18/2011 12:32:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: