Sigur voi pleca să caut izvorul şoaptelor
ce mereu mă-ncântă
cu susurul lor
de iubire

Nu voi aştepta să mă ofilesc
ca o floare lipsită de rouă
de ploaia magică
de picurii-i vii...

si te voi căuta
dulce izvor de fericire !


De te voi afla...
printre malurile tale
îmi voi înfige-adânc
rădăcinile-mi fine
sorbindu-ţi cu poftă
toată iubirea

Cu petale albe îţi voi mângâia
curgerea domoală
şi-n visarea de-mplinire
te voi răsplăti totdeauna...
cu poemele-mi
dulci-amărui!


This entry was posted on 2/08/2011 03:59:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: