Timpul nu-ţi va permite niciodată
să-i faci cu ochiul doar aşa...
(ca să-l amăgeşti...!)
să mai stea un pic pe loc
aşteptându-te să te joci…
el ştie cand iţi pierzi vremea
fără niciun rost


Cu mult drag îţi întinde braţul !
te ia de mână si te-nvăluie uşor
ca o mângâiere iubito
te poartă spre visare
în paşi de dans
ca pe-un fulg…
de la răsăritul
până la apusul visului
el isi cerne domol secundele
punand vraja în privirile tale
si mult fior
in soaptele-ti
de dor!


This entry was posted on 2/04/2011 05:31:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: