Îi plăcea să-l vadă îmbrăcat frumos
şi-i dăruia din tot sufletul haina sa
de catifea…stacojie !

Intra în scenă îmbujorat de plăceri
dar ­îl cam strângea costumul ei de-arlechin
deşi-l împresura cu-atâta dragoste

sedusă şi satisfăcută de jocul şi de rolul lui
îl aclama totdeauna la scenă deschisă
cu palmele-i fine
cu clinchet de clopoţel
cu clipocit de buze umede
şi-apoi cânta…

când auzea pe fundal cântecul ei duios
el se-nfiora...simţea cum i se scurg
pe obrajii-i catifelaţi picuri de fericire
şi cum i se prelingeau
pe gulerul costumului
de-arlechin

la sfârşitul actului
le plăcea să repete
în culisă jocul…
şi se iubeau
cu patimă !


This entry was posted on 1/18/2011 05:26:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: