Totdeauna am lăsat ferestrele
sufletului meu larg deschise...
şi-acum mi-e frig!

Dar nu o voi închide
pe aceea dinspre răsărit
sigur!
chiar dacă vor veni după tine
viscole aspre şi păsări de pradă…

Te voi ascunde sub aripa mea caldă
şi vom zbura împreună
atâta cât pot şi eu...
cât mai sus!

La înălţime peste culmi aurii
voi fi iubito... iar pe jos
prin brazda de pe-ogor
voi coborî doar-aşa…
de câte ori vei vrea şi tu!

C-un gând ascuns...
îmbrăţişată cu mult dor
să mai număr secundele
scurse din timpul
ce ţi-a mai rămas…
uitat şi necuprins !


This entry was posted on 12/14/2010 03:50:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: