Floare-de-colţ,minune ,
zăpadă fină de mătăsuri albe
ţi-acoperă trupul ,
risipită fără de rost
peste aspre ruine…

E-adevărat că a ta zăpadă
ninsă prea frumos privirii mele,
ca o alinare pentr-un vis
ce-l doresc aievea
păşind cu tine
pe un drum cu petale albe,
mi-a inundat inima cu Lumina
şi frumuseţea ta…

Mi-ai topit
pe veşnicie sufletul ,
minune albă!


This entry was posted on 12/18/2010 02:29:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: