Mâine,fereastra sufletului meu,
iarăşi ţi se va deschide larg…
(Răsăritul meu de soare
te va-mbrăţişa din nou…!)

Lumină sfântă, eu te cunosc acum
şi te ştiu pe de rost,aşa cum mi-ai fost ;
risipită cu dragoste prin mii de cuvinte,
în stihuri divine topită cu şoapte
şi cântece sublime...
într-o mare de iubire!
(şi te voi şti cu rost...iubito,
de mâine şi-ntotdeauna... !)

In fiecare pas, în fiecare lacrimă,
în fiecare şoaptă şi-n orice clipă
doar tu mi-ai fost vis adevărat
şi val patimas de dragoste,
dintotdeauna !

Zâmbetele-mi cu nuanţe de violet
şi cântecele cu glas de vioară
te vor încânta iară,
mai mult ca niciodată!
caci te-am iubit si te voi iubi
marea mea de iubire-adevărată!


This entry was posted on 11/04/2010 03:12:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: