M-ai lăsat eşuat
cu trup,
cu suflet…
cu nerostite gânduri
pe ţărmul tău de dor
şi-al marilor mele visuri

Uitarea ta
mă face-acum
să mă pierd şi eu
fără să mai ştiu
când prin umbră-ţi trec
şi noaptea cu tine
mi se-aşterne…

Te caut,
te chem
şi mă trec friguri
şi mă trec călduri…
şi mă cuprind fiori
când tu nu m-auzi
şi nici nu mă vezi
deşi din umbră-ţi răsar
ca un gând frumos
şi te tot colind aievea

Ah! Uitarea ta…iubito,
chiar nu mă doare!
şi, să ştii,
de-ar fi să-ţi revii
şi să mă chemi tu,
acum eu–ţi sunt plecat
şi nu mă găseşti…
şi nu mă găseşti!


This entry was posted on 8/03/2010 06:35:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: