De-ai vrea,
un val-menestrel
ţi-aş fi!

Lunecând uşor, ca mângâierea
unui gând frumos... sub eşarfa de mătase
a unui vis de-al meu, înspumat
şi obosit de colindat
prin abisu-ţi dulce,
m-aş eşua
pe-al tău liman
de dor

Fremătând cu drag, în şoapta serii,
nisipul tău fin şi rumen,
ţi-aş cânta iubito,pe strune de suflet,
romanţa noastră
de dragoste!


This entry was posted on 8/25/2010 06:30:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: