Prea multe glasuri se-aud peste cântecul tău-
o mângâiere cu-aripi de înger şi foşnet de şoapte,
un elixir de dragoste  dăruit cu mult drag
acelora pe care-i iubeşti

Prea multe mirări şi întrebări iscoditoare
pentru-o suavă umbră călătoare...
când sufletul tău se-arată frumos
îmbrăcat în haine de iubire,
prea multe descântece
răuvoitoare
îmi tulbură liniştea,

Cu incantaţii melalcoolice,
cu sâsâituri de şarpe flămând
venind de sub pământ
şi ademenind îngerii,
mă-nfioară făţarnicele
feţe palide…

Demoni ţi se-arată, trăind în întuneric
şi invocând Lumina ca fiind starea lor de spirit...
hilari, purtând îngeraşi ca talisman,
într-o lamentare aberantă şi fără de sfârşit,
atrăgând în hăul pierzaniei fiinţe inocente,
blânde şi nefericite,
mă fac să am teamă...
pentru sufletul tău
curat ca lacrima
de înger!


This entry was posted on 8/18/2010 06:19:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: