Tu,
Eva,
plăsmuită-n taină
şi-n unduiri de ape,
născută din rugă
de sihastru,
zână cu iz de nămol
cu sânge albastru
şi muguri plesnind de dor,
ţinută-n viscol
când fluturi mii,
înghesuiţi în zbor,
de plăceri s-ar fi lovit
de-un ram înfipt
adânc în seva-ţi fierbinte,
podoabă nepreţuită
încercată-n foc
de inimă
de meşter prea simplu
în patimi de femei,
să nu te crezi,
acum,
vreo divă
şi să-mi pleci
pe-ascunse poteci,
nebuno!

Autor: Ion Cireaşă


This entry was posted on 2/06/2010 03:03:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: