Acum,
rătăcind peste-nălţimi
şi peste-abisuri,
cuprins de întuneric
până peste zări,
sunt singur
şi ascuns,
mic,
în mine nins.
M-ar cuprinde somn-adânc
şi aş trăi din amintiri…
dar,
visând…
un dor imens
mă-nalţă-n zbor întins
spre Casa secretă
din inima mea.
Aici,
ajunsă-n zbor fantastic
nemaivăzut la nimeni,
Lumina din suflet-Stăpâna mea
şi-a făcut un cuib de vis
unde totu-i magie şi surâs
şi numai cântec
de iubire.
………………………………..
Şi dacă sufletu-i rănit
de-un licăr pe-o linie
de infinit,

Un joc inocent!

din ochii mei verzui,
pic cu pic,
se va umple-o mare!

Autor: Ion Cireaşă


This entry was posted on 2/06/2010 03:14:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: