Când soarele răsare
Domnul îşi priveşte
cu mută dragoste Creaţia !

si-atunci norii apele
tot cerul până şi gândurile…
se-nvăpăiază toate cum o fecioară
e săgetată de fiorul dragostei

florile-de-soare
şi toate cele-ndrăgostite de Lumină !
ce au urmărit cu capul plecat-nspre pământ
mersul lui de la apus către răsărit
îşi întorc şi îşi înalţă corolele-nspre el
urmându-l cu privirile ca şi vrăjite
(mai-mai să-şi ,,rupă’’gâturile
de-atâta uimire !)

iar lumea trezită din amorţire
se-nchină către soare-răsare...
şi mulţumeşte Domnului
pentru încă o zi dăruită
şi încă una…
de trăire-n Iubirea
şi Lumina Lui divină !


This entry was posted on 9/06/2014 12:44:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: