Mă las dus uşor
cu tot cu gânduri şi pierdut
în lumea ta de poveşti fantastice
când portalul de trecere-nspre-o mare visare
mi-l deschizi larg…cu delicateţe şi cu degete fine
frumos arcuite şi răsfirate
peste cerul plin de magie
peste ape lucinde

şi cu timpul coborând
în visare adâncă văd cu uimire
cum o corolă de floare-de-inimă
şi-nflorită a iubire se desface suav
între malurile unei genuni !
şi mă-mpresoară cu tandreţe
(cum soarele-i primit
între coapsele unei dimineţi…
când îşi ridică uşor poalele nopţii )

cu ochii aprinşi de trăirea unică
şi chipul visător de-aşa simţiri
tu iubire mi te-arăţi superbă
şi-n clipa plină de magie
când soarele-i răsărit
mare şi-mplinit…
îl furi cu totul !
ascunzându-ţi-l în inimă
de ţi-aprinde obrajii
şi firea toată ţi-nvăpăiază
a iubire sublimă !
………………………………………………
iar eu m-aprind în sinea mea
în rostogol mereu trecând
printr-un portal magic
scânteindu-ţi
peste tot…
a soare !



This entry was posted on 8/15/2014 03:15:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: