Ai vrea să spui ceva frumos
când după o trăire de vis cu ochii-nchişi
ai trecut prin lumi nemaivăzute
dar simţiri mai altfel
decât cele cu dulci fiori de pe-aici
te-au făcut să uiţi cuvintele

şi-ncepi încet-încet
să legi silabe cu noduri de gând
formând o idee despre tot ce-a fost
insa vezi şi simţi cum o ia razna cuvântul...
tocmai ca-n timpul trăirii !

(când în rostogol de patimi pagane
ţi se taie pe-alocuri respiraţia
lăsând mirarea să te impresioneze
iar toată gândirea ţi se opreşte de-ndată
ce sub priviri uimirea tot creşte
şi se-ntinde de la un capăt la altul
toată visarea cuprinzându-ţi )

la-ntâmplare risipipeşti atunci
silabe şi tonuri prea urcătoare
ca un tril de ciocârlie aflată-n călduri !
până ce cuvântarea de bine
nu-ţi mai aparţine…
(ea se face de la sine
şi se-ncheie-apoteotic
cu flash-uri stranii
de lumini şi imagini
de sfârşire de rostire…)

însă în ochiul minţii
ca-ntr-un film pe repede-napoi
ţi se derulează haotic totul
până aproape de-nceput de traire...
când viteza derulării scade treptat
şi ca-ntr-un ecou auzi distorsionate
silabe şi tonuri mult prea joase risipindu-se
neştiind cum de-odată te trezeşti din vis
murmurând fără de-nţeles
ceva aproape frumos...
şi tu crezi că ai spus totul !


This entry was posted on 8/11/2014 05:39:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: