Prin toate văile de timp trecându-se
şi pe sub toate apele tot căutând
Soarele răsare dintotdeauna
tocmai când luna-frumoasa-i iubită
de-atâta aşteptare plictisită
se duce la culcare

de departe vii mereu
lunecând pe-a lunii rază
doar-doar de vei întâlni Soarele !
şi te văd în fiecare noapte abătută…
plimbându-te agale şi frumoasă ca o fee
în sus şi-n jos mereu trecând pe-aceeaşi alee
(şi cum îţi scalzi piciorul fin
în roua florilor de maci
până te prinde dimineaţa…
tot aşteptând vreun semn !)

într-o zi de-ai vrea
m-aş înălţa chiar eu a soare
şi aş veni până la tine-n alcov !
(zău că te-aş învăţa cum şi ce să faci
şi să nu mai fii în contratimp…

de m-ai lăsa să-ţi vin în cale
te-aş trezi uşor din somnul de frumuseţe
cu şoapte dulci şi cu săruturi înfocate
pe la ora zece şi jumătate !
ca să nu ai vreun şoc…
la vederea razelor împleticite a fuior
când a soare mă tot apropii…
mare luminându-ţi tot cerul de visare

apoi te-aş despleti-n toate cele pe-ndelete
întinzându-mi braţele a mângâiere
şi peste toate frumuseţile tale
lunecându-mi dorul şi fiorul
puţin câte puţin ţi-aş regla tot mersul…
ca să pleci la timp în lunecare desigur !
tocmai când şi Soarele răsare
şi-atunci îl vei întâlni
şi vei şti şi cum…



This entry was posted on 8/24/2014 02:04:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: