Pe sub poalele nopţii
soarele îşi face drum încet urcând
către marginea luciului de apă
şi îşi azvârle-ntr-o doară câte-o rază
săgetând ochi de vieţuitoare…
în câteva secunde toate se trezesc
din amorţire şi prind viaţă
-ntr-o zbenguială de nedescris

doar pasărea migratoare
îşi ridică aripile şi zboară de la est
către vest urmând drumul soarelui
in zig-zag si pe diagonala cerului desigur !
în fiecare zi căutând să aibe cât mai multă lumină
şi căldură peste toate cele

de-ndată ce el răsare ea se tot avântă
(si cu faţa către cer cum ar fi şi-notul pe spate !)
săltând în sus şi-n jos ca-ntr-un zbor liber ales
face tonouri lupinguri şi piruete
printre nori şi pe sub stele
peste toate planând mai-apoi cu măiestrie

până când timpul îi va permite
face şi o escală mai lungă…pe la ecuator
şi-n joc de plăceri cu vreun păsăroi !
peste aripi îşi toarnă spuma mării ca si o racoare
cand razele calde ale soarelui şi le-nfăşoară 
pe după gât ca si un colier de-mbratisare...
şi-n miezul zilei se-aşează uşor 
în vârf de copac... 
pentr-un cuibărit !

apoi… îşi ia ,,de mână’’ puiul
şi coboară lin în zbor frumos până la apus
urmând lumina şi căldura
dând ocol pamântului şi după ceva vreme
mai face încă un cuib
şi iară un ocol

cum şi gândul meu se lăsă dus
mereu într-o stare de visare
plimbându-se hai-hui 
pe drumul de lumină !
pe sub toate şi peste toate cele cuibărind…
pentru încă un poem !



This entry was posted on 8/27/2014 05:11:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: