Acum te simt cu mine-n zbor
mult mai aproape decat in vis !
încât dacă mi-aş întinde mâna
te-aş mângâia pe frunte
şi-al tău surâs de fee
mă incită să-ţi raman mereu alaturi…
..............................................................................................................................
Cand prea multa asteptare te-nlacrameaza...
nu lacrăma trebuie ştearsă de pe fruntea visării 
pentru că paradoxal din dureri de doruri trecute
prea repede-ntr-o uitare adâncă
chiar şi din dureri de-o aşteptare prea lunga
se poate-nfiripa o dragoste nebună…
(cu lăcramare de fericire-n suflete)

Ci din contra...drumul bătut de ganduri
si de mers la pas zi de zi printr-o visare
de către singurului visător pătimaş
plecat chiar şi-n zbor prin galaxii
să-nteleaga ce-i fericirea
trebuie să fie uns... cu lacrimi vii !

Cum se unge-sfinţeşte pe frunte
o fire prea credincioasă
(când la spovedanie se duce-n fiecare seară
la troiţa Palatului de cleştar al Nemuririi
cu evlavie făcând mătănii…
să-i spună Domnului câte ceva despre sine
şi câte ceva despre cum ar vrea
să-şi simtă mai aproape iubirea
până la vreo sfârşire…de vis)
…………………………………………………………………
te am acum pe-acelaşi drum
lunecând uşor cu mine trecându-mi lin
peste toate simţirile cu fiori
şi noapte de noapte
îmi eşti în zbor...
aripă lângă aripă !


This entry was posted on 7/21/2014 06:37:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: