Mai vino frumoaso
din când în când la mine-n vis...
să ne împărţim clipele de fericire
culese din trăiri sublime

(mie să mi le-aşezi frumos
peste creştet de gând
ca şi florile-n cunună
ţie să ţi le picur uşor
în adânc de visare
ca şi o ploaie magică de iubire)

să-ncercăm un zbor împreună
către toate cele divine
şi-nspre Nemurire…
eu fâlfâindu-mi dorul către bolta cerului
până când să atingi maximul trăirii
tu să te-nalţi fără nicio reţinere
pâna la extaz de visare
ducându-ti visul

apoi să colindăm printre splendori
în ochi cu uimire de-aşa-ntâmplare
şi să vrăjim zâne şi luceferi
să ne ocrotească zborul…
(până când timpul va rămâne-nţepenit a mirare
la capătul trecerii sale
înspre Nemurirea…
de noi doi !)


This entry was posted on 6/04/2014 03:11:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: