Mai vino,
din când în când, la mine în vis
cu vorbe alese şi cântec suav,
ca pe-un moft de suflet ,
să mă tot creşti frumos
cu dor,ţinându-mă de mână ,
să mă treci dincolo de cer…
şi cu rotundul sclipitor al nopţii
să mă tot îmbrăţişezi ,iubire !

pas cu pas , mergând agale
printre stele şi frumuseţi ,
să urcăm , dulce surâzându-mi…
înspre absolut de cunoaştere
de noi doi

să colindăm ţinuturi celeste,
păşind sfioşi printre splendori,  
numărând pe toate părţile
clipele frumoase
răsărite în calea noastră
din prea multă dragoste!

şi-apoi să ni le-mpărţim egal,
unul altuia, dăruindu-ni-le
cu mult patos…
legănându-ne în acorduri divine
vis după vis şi moft după moft…
până la sfârşitul vremurilor
şi până la murirea
verbului a iubi !




This entry was posted on 6/02/2014 05:41:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: