Lucire cu chip de zână
venindu-mi aproape de peste ceruri
când zeii îi induplec să mi te-arate !
aş vrea să-ţi fac o rostire sublimă

aş vrea să cred că zicerile mele
un pic mieroase şi cu-aromă de flori de tei
un pic fantastice şi stropite cu steluţe
în nuanţe de curcubeu
au cuprinse-n ele şi raze de soare
din care-şi poate-mpleti frumoasă cunună
orice copilă ce-aleargă despletită şi jucăuşă
prin lanul cu maci
şi fiorii piciorului fin de-alintătură oacheşă
udat de roua dimineţii…
(când visul cu Feţi-frumoşi
ce l-au avut în toiul nopţii
ajunge să le fie prea cu tărie...
şi le-nfierbântă visarea !)

şi mai cred că pofta de-a-ţi spune totul deodată
despre câte-n lună şi câte-n stele !
îmi creşte tot mai mult cu fiecare silabă scrisă
cu fiecare poem rostit...poate că la porţile visării tale
o s-ajung vreodată frumoaso !

cu mierea din cuvintelor mele
să îndulcesc toate zicerile tale
şi cu-arome de flori de tei
să parfumăm aşternuturi de mătasă fină
de pe-altarul sublim al iubirii noastre

iar visarea-ţi de Feţi-frumoşi
să mă cuprindă cu tandreţe
în îmbrăţişare prelungă…
doar pe mine !
………………………………………………………………
(până la roua de dimineaţă
când piciorul fin de jucăuşă
ţi se tot scaldă…cu nesaţ
tot atingându-mi fiorul…!)



This entry was posted on 6/30/2014 05:21:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: