­Cu ochii-nchişi visând
la Nemurirea de noi doi !
trecându-mi alene un vis
prin ochi de plasă de visare,
îţi croşetez un dor…
ca şi o dantelă !

cu-o buclă pe faţă unduită
îţi fac o arcadă măiestrită…
lăsând fiorul simţirii să te cuprindă
ca şi o mângâiere fină

iar, cu două bucle pe dos,
în rostogol de patimi  repetate,
îţi aşez frumos o lunecare pătimaşă
de gând…de iubire
ca de mătasă fină

(în volute ample iti trec-apoi,
printre firele de mrejă,
dincolo de starea de sublim,
un vis frumos impletit in visare )

şi tot caut fericirea,
în tot timpul cât a mai rămas...
până la o sfârşire suava de trăire magică,
să văd dacă firea ­îţi mai este aceeaşi
ca la-nceput de croşetare !
....................................................................................
nu de alta…ci ,asa…doar din dorinţa
de-a te şti mai fericită
ca niciodată...
iubire !


This entry was posted on 6/05/2014 03:28:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: