Iubit în taină
ca un făt-frumos
trecut prin genunea de-nnoptare
acum răsare falnic cu flori la pălărie
din cununa iubirii luate
un mândru Soare

cu lumină mare între pleoape de ochi
încet clipocindu-şi razele-mpleticite
îi lasă nopţii pe margini
picuri de roş-aprins
şi-arome nebune
de visare

(se ridica apoi încet…
mai frângându-şi câte-o rază
printre malurile de ape
mai cu sclipiri roşiatece prelinse
de jur-mprejuru-i rotund
în alint de-nălţare !)

şi din focul magic vălurit
se desprinde şi zboară ca gândul
tot mai sus dus…până peste culmi !
apoi se coboară pe sub ceruri înstelate
să afle şi prin galaxii răspuns
la toate câte-ar vrea să ştie…
de când s-a convins că iubirea
e mai dulce dincolo de amurg
şi că toată visarea-i cu rost
doar în toiul nopţii
în genune apus…
………………………………………………………………………………..
şi uneori în zori…
când visul se-nfiripă iarăşi
şi visarea-i surâde tot mai dulce !



This entry was posted on 6/19/2014 05:04:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: