Cu surâs larg ,
cu buzele umezite a mirare ,
îmi faci semn de vino-ncoace !

însă, degeaba mă tot chemi
şi-mi tot arăţi forme de splendori
ce se vor mângâiate…
(şi-n mreje vrei să mă prinzi !)
căci , întins ca şi măsură
de la vârful ce atinge nervul fiorului
şi până la nodul sub care zvâcneşte
neliniştea inimii tale
şi dorul…!
timpul aşteptării de mine
ţi se cam sfârşeşte

de fiecare dată ,
când vin să te colind,
fermoarul visării de mine
ţi-l găsesc mereu închis !

şi, de-atâta-ntunecare de tine,
mi-ncurci până şi trecerea-mi
înspre tine şi-nspre toate cele… !
când ţii învelite toate netrăirile-mi
sub  pânze greu de penetrat cu gândul

şi-acum, când toate-ţi sunt a primăvară !,
ti-acoperi până şi mugurii
plini de seva speranţei mele
de-a-ţi fi cumva… 
şi de-a-ţi creşte mare
până ce timpul îmi va permite
să te aflu aşa cum eşti…
şi visătoare !


This entry was posted on 5/05/2014 05:51:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: